Am căzut cu fața la pământ, pe covor, în prezența lui Isus Hristos. Îmi amintesc că încercam să-I spun: „Nu știi cât de rău sunt! Nu știi lucrurile rele pe care le-am făcut!” De fiecare dată când aduceam în discuție un gând sau ceva de felul acesta, simțeam cum El îmi atingea inima și smulgea acel lucru, ca și cum ar fi spus: „Acum, acest lucru este al Meu!

Iar eu… eu niciodată nu am experimentat o dragoste ca aceea, o pace ca aceea. Toată neliniștea și îngrijorarea, zdrobirea și suferința au fost vindecate chiar atunci.